Two sisters, one soul

[Arlin van Iver]

• "Ziduri dezgolite si ferestre il duc grabnic la nebunie pe omul care viseaza si citeste prea mult."
  Era un citat atat de frumos si curat. Considera ca.. era adevarat. Oamenii citeau prea mult, ori ca ar fi carte, mail sau ziarul. Cat despre vise, nici nu mai spunea. Lasa cartea cu coperta intunecata pe masuta, langa ceasca cu ciocolata calda. Facu o pauza pentru a soarbe putin ceasca si privirea paru sa i se adanceasca in sinea ei. Se simtea trista, istovita.. din cauza vremii, din cauza distantei fata de familia ei, din cauza acelei singuratati oribile. Voia sa apara cineva in viata ei.
  Privi pe deasupra ramelor ochelarilor pe fereastra, vrand sa stie daca viscolul se mai linistise cat de putin. Ajunsese acolo foarte usor. Aparuse. Nu suporta anotimpurile reci. Ii pareau doar mediile reginelor ca cea din Alba-ca-Zapada. Erau reci, insuportabile si negre la inima. Isi privi cescuta cu model floral, niste violete frumoase. Ca cele de acasa.
  Genele ei lungi, castanii scoteau in evidenta ochii negri, si parul brunet care era si el deosebit prin felul sau. Mereu fusese laudata de catre parinti si prieteni. Era frumoasa, era si desteapta.. insa nu dadea de inteles ca este singura. Fata ei nu arata asta. Parea o fata fericita, inconjurata de fiinte dragi. De prieteni.