not easy at all

[Vincent Thorbjörn]

• Robb parea ca o asculta pe Lexie, insa el de fapt se gandea la altceva. Se mustra in gand ca putea sta asa, fara sa faca ceva, in timp ce afara oamenii erau chinuiti. Apoi, ca si cum un bec s-ar fi aprins, ii veni si ideea salvatoare.
  "Dar cine a zis ca trebuie sa ne plictisim? Avem afara cea mai placuta activitate, Lexie! Haide!"
  Ii facu semn cu mana sa-l urmeze, si iesi afara, uitandu-se precaut pe hol. Acesta era pustiu, si nu se mai auzea absolut nimic, de parca toata "petrecerea" s-ar fi oprit brusc. Nu-i placea absolut deloc acest lucru, si stia sigur ca acest lucru era extrem de dubios.
  "Sunt sigur ca e mai mult decat un simplu atac", sopti el, mai mult pentru sine.
  Isi scoase bagheta, insa nu o aprinse, desi era destul de intuneric pe coridor. Merse asa pana la capat, insa cum nu daduse peste nici un obstacol, se gandi ca era sigur. Isi aminti de Lexie, si de faptul ca aceasta probabil il astepta, si se inapoie, inchizand usa.
  "Coridorul e pustiu, si e prea multa liniste. E prea dubios. Sigur se pune ceva la cale", rosti el ganditor, nestiind ce anume ar putea sa faca.
  "Hai sa recapitulam. Petrecere, pistoale, lumina stinsa, tipete, apoi noi am plecat. Petrecere, pistoale, lumina stinsa, tipete.", sopti el, si continua sa repete asa de cateva ori. "Gandeste, gandeste, gandeste!"
  Isi freca nervos obrazul, in cautarea unei solutii ce se lasa prea mult asteptata.
  "Asta e! Asta e! Nu ti se pare ca totul pare prea fortat? E mult, mult prea fortat. Totul nu e decat o inscenare, iti spun eu. Insa ramane sa aflam de catre cine si de ce. Hai sa mergem!"