time passes away

[Vincent Thorbjörn]

time passes away
“Don't spend time beating on a wall, hoping to transform it into a door. ”
Robb&Ema

• Desi primise pachetul inca de dimineata, nu il desfacuse inca, si nu pentru nu era curios, caci era mai mult decat curios, insa trebuia sa aiba rabdare, altfel strica totul. De aceea se grabea acum sa prinda trenul, desi nu era sigur ca exista un tren pentru Londra la acea ora, in acel mic orasel in care se afla, si in care se parea ca era blocat. Blestema inca o data Providenta pentru faptul ca nu era niciodata atent la mersul trenurilor (de parca asta i-ar fi ajutat la ceva!) si continua sa strabata multimea rapid. Privind in jurul sau, i se parea mult prea dubios faptul ca atatia oameni se aflau acum pe strazi, desi nu se apropia nici o sarbatoare, si probabil ca nu venea nici un carnaval.
  Duse instinctiv mana la buzunarul de la piept, pentru a se asigura ca micutul obiect care ii fusese transmis lui se mai afla acolo, si rasufla usurat, simtindu-i suprafata neteda. Era o chestie rotunda si cam plata, si nu putea sa isi dea seama ce anume putea fi, insa incerca sa nu se gandeasca prea mult la asta. I se parea ca lumea se inmultea, cu cat avansa mai mult, si abia intr-un final realiza ca gresise strada, si in loc sa ajunga la periferie, el o lua spre centru. Se intoarse, intreba cateva persoane, si dupa ce se asigura ca luase drumul corect, isi continua "calatoria". Totusi, fu stupefiat sa constate ca tot spre centrul orasului se indrepta, si uitandu-se mai bine in jur, toata lumea facea asta.
  "Ce se...?"rosti el, incruntat, dand cu ochii de o mare statuie, din bronz, nou-nouta, ce infatisa un vrajitor cu o pelerina lunga, care flutura in vant. Fata acestuia i se parea mai mult decat cunoscuta, insa Robb nu putea sa isi dea seama de unde il stia.
  "Ma scuzati, cine este persoana pietrificata acolo?"intreba el pe prima persoana care ii "veni" alaturi.
  "Nu stiti? Este Roger Fitzgerald, primarul orasului. Statuia a fost adusa acum cateva ore, si abia acum dezvelita."
  Robb ridica mirat din sprancene, si intreba:
  "Dar de ce i s-a construit o statuie?"
  "Pai, pentru multele beneficii aduse orasului. Roger Fitzgerald este un mare om, mare om!"
  Lui Robb i se paru ca barbatul avea ochii goi si inexpresivi. Abia acum isi daduse seama ca oamenii nu mergeau in centrul orasului, ci la acea statuie, care se afla in centru.
  "Presupun ca nu vroiai sa te afli aici", constata el, bagandu-si mainile in buzunarele paltonului lung, descheiat.
  Barbatul il privi lung pentru cateva secunde, ochii sai schimbandu-se de la goi, la normal si apoi iar goi.
  "Roger Fitzgerald este un mare om, mare om!" repeta, ca un radio stricat.
  "Multumesc, amice!"raspunse Robb, cutremurat.
  Se intoarse, incercand sa gaseasca o cale de scapare, presimtind ceva rau, si o lua la fuga, incercand sa iasa din acest cerc, insa se opri, aproape lovind pe cineva.
  "Imi cer scuze, esti bine?"