time passes away

[Vincent Thorbjörn]

• "Ah, ce bine!"exclama el fericit, cand observa ochii normali ai fetei.
  Aproape ca trecu mai departe, incercand sa caute alti oameni intregi la minte, insa se opri, trecandu-si o mana prin parul ciufulit.
  "Ia stai! Si tu ai observat toate astea, nu?"
  Nu astepta raspunsul, pentru ca il stia deja. "Ce se intampla cu toata lumea?"
  Pusese intrebarea pe un ton exasperat, incepand sa se plimbe prin fata tuturor persoanelor, cercetandu-le ochii si punandu-le diverse intrebari, insa toate isi gaseau acelasi raspuns: Roger Fitzgerald e un om mare, un om extraordinar etc. Incepea sa devina destul de iritat de atata lauda, dar stia ca era altceva la mijloc. Ceva diabolic, in cel mai bun caz.
  "Dar daca toti sunt asa, noi de ce nu?"
  Si intr-adevar, ei erau singurii care pareau sa mai gandeasca. Ceilalti priveau rabdatori statuia, parca in asteptare de ceva. Robb nu putea mirosi nimic bun, si ii veni indata o idee.
  "Ah, apropo, eu sunt Robb. Robb Elliot", se prezenta el, intinzandu-i fetei mana.