not easy at all

[Vincent Thorbjörn]

• Robb dadu din cap, ganditor. Acum daca se gandea mai bine, chiar de sus venisera acele sunete. Ii zambi cu toata fata fetei, si o prinse de mana, tragand-o dupa el.
  "Atunci, ce mai stam? Sus, Lexie, sus! Allons-y!"
  Ajunsi la capatul culoarului, cauta scarile, care erau tocmai in partea opusa, si o tara pana acolo pe Lexie. Dadu sa deschida usa care despartea casa scarii de celelalte coridoare, insa avu o supriza. Scarile erau distruse, si nu se putea nici urca, nici cobori.
  "Asa, deci, smecherii. S-au asigurat ca nimeni nu fuge. Nu conteaza, sper ca liftul a fost reperat"
  O trase pe vrajitoare in partea cealalta, la lift, insa din fericire, acesta functiona. Intrara inauntru si Robb apasa pe ultimul buton.
  "Ia stai asa! Daca liftul nu a fost scos din functiune, inseamna ca ne confruntam cu cineva care face parte din personal. Zilele trecute liftul s-a stricat, si au anuntat ca nu sunt multe sanse sa fie reparat inainte de petrecere. Vezi cum totul se leaga?"
  Fu dintr-odata constient de spatiul infim care ii mai despartea, si se simti ciudat, cum nu se mai simtise de mult timp. Inghiti in sec, si o privi pe Lexie jenat, ca un copil care fusese prins in timp ce scria o scrisoare de dragoste profesoarei sale.
  "Asa...hmm...deci...", incepu sa se balbaie, ceva necaracteristic lui.
  Se simtea ca si cum spatiul se miscora si mai mult, si i se paru dintr-odata prea cald. Liftul mai avea de urcat inca multe etaje, pentru ca, desi petrecerea se tinuse la penultimul etaj, camera de refugiu era la subsol, iar accesul la ea se facea rapid, de la orice etaj, scutindu-te de mult alte etaje de urcat.
  Isi drese vocea, si fara sa se mai stapaneasca, o saruta apasat pe Lexie, fiind constient ca fata poate nu vroia, insa fara sa-i pese de asta in acel moment.