curiosity killed the cat

[Guillaume J. Devereux]

• O privi pe Nina cum se apropie si se incrunta, nestiind de ce isi simte asa ciudat tot corpul. De parca o electricitate acra, dar totusi placuta, ii strabatea corpul. Nu stia de ce se simtea asa, desi banuia, si se gandi ca nu se putea ca asta sa i se intampla tocmai lui. El, care dupa atatia ani in care isi jurase sa stea departe de dragostea dubioasa a unei femei, sa nu se lase prins in mrejele lor, era acum nevoit sa cada prada chiar ostaticei sale, pe care era pe cale sa o faca mana lui dreapta.
  Auzi intrebarea ei tot repetandu-se in minte, si se gandi. Ce anume nu avea el? Nina avea dreptate. Avea putere, inteligenta, maretie. Insa ii lipsea ceva in acel moment, ceva care il impiedica sa fie fericit. Si nu era dorinta apriga de a se lupta, caci intr-un fel, ii era frica sa moara, desi isi dorea s-o faca intr-un mod cat mai onorabil. Insa altceva ii lipsea. Poate chiar ceea de ce se temea el cel mai mult, si anume zambetul dulce al unei femei care sa-i apartina, surasul ei melodios si mladuirea scumpa a trupului ei de felina. Guillaume stia ca niciodata nu ar fi putut iubi o femeie urata. Pentru el, frumusetea fizica si lucrurile palpabile erau cele ce contau. Pentru el, o femeie putea fi si proasta, caci el putea sa completeze unirea cu mintea sa agera. Insa stia ca Nina nu era nici urata si nici proasta, asa ca ce altceva mai putea cere? Ea era tot ce cautase el vreodata, iar aceasta constatare brusca il cutremura.
  "Pe tine", sopti, chipul sau frumos si nobil, palind, cand isi semna propria sentinta.