time passes away

[Ema Snow]

• Ema se uita sfidator in jur, la oamenii parca paralizati in slavire. Abia cand isi intoarse privirea spre tanarul domn, ochii i se imblanzira, insa pastrara cumva o parte din suspiciunile ei generale.
  " Da... E destul de ciudat, daca e sa ma intrebati. Oamenii astia sunt un fel de coreeni idolatrizanti"
  Isi stramba buzele, auzind in departare o alta lauda la adresa lui Fitzgerald. Isi stapani cu greu instinctul de a-si da ochii peste cap.
  Intrebarile auzite i se pareau cat se poate de normale. Intr-o masura, deoarece si ea si le pusese. De ce ei nu erau afectati de... de orice ii afecta pe ceilalti. Se intreba daca are vreo legatura cu magia. In scurta ei viata, Ema invatase, in teorie, si se convinse, pe buna dreptate, de faptul ca magia nu era altceva decat o energie. O forta de viata. Ceva mereu si pretutindeni prezent. Invatase ca magia era tesuta in patura pamantului si in tot ceea ce o inconjura. Poate ca din acest motiv lucrurile puteau fi vrajite, iar oamenii de asemenea. Pentru ca fiecare creatura avea un strop, mai mic sau mai mare, de magie in sange, insa doar cei alesi - nascuti sau creati din legaturi magice vechi - erau capabili sa dovedeasca prezenta acestor puteri. Soimeanca trecuse prin multe in ultimul timp, iar constinta ei despre magie se dezvoltase. Uneori, putea sa jure ca exista mereu o scanteie calda in interiorul ei, pulsand ca o a doua inima. Insa nu se gandea niciodata prea mult la asta.
  Zambi, strangandu-i mana lui Robb.
  " Ema. Si Grace. Si Snow" ii scapa un raset pleostit. " Incantata, Robb!"
  Privi in jur si clipi derutata. Propriile teorii se alcatuiau in minte.
  " Nu esti de aici, am dreptate?"