not easy at all

[Vincent Thorbjörn]

• Ii zambi lui Lexie. Isi dorea sa fie fericit, insa invatase de mult timp ca doar cu multa munca si dupa multe clipe de asteptare poti atinge intr-un final fericirea mult dorita.
  "Da, asa sper si eu", sopti el, oftand.
  Stia ca nu va putea niciodata sa ii ceara lui Lexie sa fie alaturi de el in viitor, chiar daca ea devenea prima persoana din lume pe care o iubea. Ii lipsea curajul de a mai face un pas si de a mai incerca, si se temea sa nu dea gres din nou.
  "Eh, asta e, trebuie sa trecem mai departe", spuse el, plin iar de energie.
  Se apropie de usa, uitandu-se pe gaura cheii, insa cum nu se mai vedea nimic, decise ca puteau iesi. Deschise usa, uitandu-se cu atentie pe coridor, si se intoarse spre Lexie, facandu-i semn sa-l urmeze.
  Se indrepta spre usa de care se temusera cateva clipe inainte si se uita din nou pe gaura cheii, insa nu putea vedea nimic din cauza ca aceasta era acoperita.
  "Perfect!", suiera el printre dinti, asezandu-se in fund, rezemandu-se de perete si asteptand o solutie.