You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

[Deborah Petrova]

Era seara si garantat nu ar fi trebuit sa se afle acolo, dar chiar si asa micuta Bo apasa usor cleanta, inaintand in incaperea care acum arata ca vechea ei camera, cea in care crescuse. Trase aer adanc in piept in timp ce irisii sai albastrui, superbi si sclipitori se deplasara in toata camera, recunoscand diversele obiecte...oglinda mare de vreo 2 metri si ceva, cele doua dulapuri - ea niciodata nu avea haine indeajuns, patul gigantic si pianul pe care il iubise atat de mult timp.
Un zambet sters ii aparu pe buzele delicate, dar lipsite de culoare si inainta pana ajunse la pian, in fata caruia de aseza. Degetele ei lungi si albe se rasfirara numai decat pe clapele pianului, dand nastere unor acorduri melodice timide, dar atragatoare si curand incepu sa cante asa cum trebuia o melodie. Se auzira niste pasi, dar ea era prea ocupata cu pianul ca sa sesizeze ca in curand nu se va mai afla singura in incapere.