Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• "Daca tot suntem prieteni, ce-ai zice sa ma ajuti?" intreba el, dand paltonul lung, negru, militaresc la o parte, lasand la iveala glezna sa, plina de sange, lichidul rosiatic acoperind pantalonii negri pe care ii purta.
  "M-as ajuta singur, insa nu mai am bagheta, si nu pot sa merg", continua, incercand sa nu lase durerea sa-i schimbe expresia fetei. Si oricum, asta nu se intampla, pentru ca frigul de afara ii amortise tot corpul. Pana atunci, pentru a nu isi lasa greutatea pe piciorul ranit, il sprijinise de peretele de care statuse, si de aceea ramasese acolo nemiscat, pana cand dadea peste cineva, sau pana cand isi facea curaj sa se avante in viscolul de afara. Sau pana cand acesta inceta.
  "Ce poate fi mai umilitor decat un vrajitor fara bagheta, nu-i asa?"