I may be bad but I'm perfectly good at it

[Deborah Petrova]

Era noapte, poate chiar trecut de miezul noptii si afara era un frig care ingheta si cea mai rezistenta persoana. Pe aleia intunecata se zarea o silueta fragila, misterioasa, care se deplasa de parca ar fi plutut asupra pamantului. Era Deborah. Niciodata nu putea sa se culce prea devreme, avea insomnii si preferase sa se plimbe cu toate ca locul nu era prea indicat. Cum nici macar nu se uita pe unde mergea se izbi de cineva aproape darmandu-l.
- Ahm, scuze... balmaji tanara printre buzele sale moi, palide.