Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• "Am fost dezarmat de o copila de 16 ani, ti se pare un lucru de isprava?"mormai el tafnos, extrem de enervat de faptul ca nu se putuse apara in fata acelei dracii mici si neastamparate.
  "Iar daca as sta jos, mi-ar ingheta fundul si nu vreau asta. Asa macar mi-a amortit piciorul si nu mai simt durerea."
  Cand vazu ca dori sa dispara, o apuca tare de mana si inchise ochii, pentru ura disparitiile. Nu era bun la ele, si de fiecare data cand incerca una pe cont propriu, iesea un dezastru. Slava lui Merlin pentru tehnicile diferite de dispartie, ca Polen Zvrr si altele.
  "Wow, impresionant casoaie. E a ta?"
  I se parea totusi prea tanara pentru a detine o asemenea casa, insa poate ca era a parintilor ei. Daca era asa, si ei erau acasa, cum ar fi reactionat la un vagabond plin de sange? Probabil ca nu prea bine, insa in acel moment, trebuia sa isi apere interesele mai degraba.
  "Eu sunt Raphael. Imi poti spune Ra, asa ma cunosc majoritatea celor de la Durmstrang. Ti-am spus ca acolo toti ma respectau? Ce vremuri..."
  Devenise usor melancolic, insa asta se datora paharelor de coniac pe care le consumase inainte sa fie atacat de pustoaica. Iar cand era putin ametit incepea sa se laude si mai rau decat de obicei.