Dancing away with my demons

[Julieta D. Thibault]

• Copila de 16 ani? Dezarmat? Vorbea de parca tocmai fusese intr-un film horror din care iesise lovit, chiar daca chiar era lovit. Cum putea o copila de 16 ani sa-l raneasca in halul asta, insemna ca tanara chiar avea experienta in asta. Zambi cand ii auzi replica, parca era un copil mic care tocmai vazuse un tort imens si nu era sigur daca il putea manca singur sau avea nevoie de cineva, dar nici nu voia sa imparta.
  - A fost a parintilor mei, acum mi-a ramas mie si surorii mele. Nu e cine stie ce. Spuse ea pe scurt, nu o mentiona pe Nina neaparat in asta, adica nu ii spusese numele si daca Raphael avea sa o intrebe de asta avea sa-i raspunda, daca nu inseamna ca ii se parea neimportant. Il invita in living sa se aseze ori pe fotolii ori pe canapea si urca rapid sus luand ce avea nevoie din baie apoi cobora jos, cand il auzi pufni scurt, zicand:
  - Si nu esti deloc modest, Zeus. Si imi poti spune Julieta. Ii facu semn sa intinda glezna si turna putin dezinfectant pe rana, probabil ca durea caci curata fiecare impuritate de pe suprafata si din interiorul ranii.