Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• O privi cum se duce sus, si ofta, fiind nevoit sa topaie pe piciorul sanatos pana la un loc unde sa se aseze. Ii era destul de cald, insa nu se plangea, si isi dadu jos paltonul, ramanand in puloverul pe care il purta pe dedesubt.
  "Nu e cine stie ce? Eu nu am o casa stabila, asa ca inchipuie-ti! Dorm prin vagauni dubioase, iar din cand in cand, in cate un han darapanat. Asta e palat pentru mine", striga el dupa ea.
  Cand in sfarsit cobori, privi temator sticla pe care o avea in mana, si stia ca il astepta o durere groaznica, insa se supuse si isi intinse glezna, tragand de pantaloni pentru a o descoperi. Avea noroc ca pantalonii ii erau mai largi, altfel ar fi fost nevoit sa se dezbrace.
  "Julieta? Ca in piesa aia de Shakespeare? Julieta, suna bine. Ai si un Romeo? Ia stai? Zeus? De unde ti-a venit?"
  Facu ochii mari si pali, intrebandu-se cum putea sa stie cum era strigat la Durmstrang. Asta daca nu cumva ea fusese colega cu el si el nu stia.