all monsters are human

[Raphael Olivier]

• Raphael zambi.
  "Stii, e culmea ca toti ma vedeti asa de aranjat, insa eu nu am un loc anume unde dorm. Dorm pe unde apuc, si nu arareori sub cerul liber. Iar de spalat, e mai greu, fiindca stii cat de greu e sa te speli in padure, cu apa rece, cu ajutorul magiei, pe care o incalzesti abia cand este pe tine, si apoi oricum se raceste iar, si ingheti de frig, si...e groaznic. Aveti noroc ca voi aveti o casa, o baie. Insa eu nu am, si toate astea doar ca sa gasesc o maimuta proasta, blonda si care si-o trage cu fiica unui Malfoy. E umilitor sa fii geamanul care cere ajutor"
  Era revoltat, iar cand se revolta, incepea sa se planga si sa se puna intr-o situatie mai proasta, pentru a parea cel sarac si neajutorat.
  "Acum probabil ca se va inmulti, si maimutele proaste si -presupun- blonde vor invada planeta. Pentru ca -presupun- asta e tot ce stie sa faca. Sa se inmulteasca si sa chinuiasca oamenii, fara sa-i pese de fratele lui, care abia daca are ce manca, si despre care nu a stiut niciodata familia. Dar idolatrizati-l toti, ca doar e un geniu, are idealuri marete, si..."
  Se opri, afundandu-si mainile in buzunarele paltonului negru, privind-o bosumflat.