Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• Raphael o privi dubios. Nu ii spusese ca i se spunea Zeus, ci Ra, si totusi, 2 ani la Durmstrang? Nu prea parea chiar asa capabila sa infrunte toate nelegiurile si rautatile de acolo. Plus de asta, era mereu incredibil de frig si toti asteptau de la tine lucruri marete.
  "Are obiceiul sa dispara des? De ce ai face asta cand ai o femeie langa tine?"intreba el meditativ, facand pe filozoful.
  Intr-adevar, nu i se parea cea mai buna decizie sa pleci de langa cineva care era disponibila sa stea cu tine, si sa se ingrijeasca de tine.
  "E cam prost, atunci. Nu crezi?"intreba el, oftand.
  Pacat ca nu putea avea o prietena. Pacat ca trebuia sa fie el atat de primitiv si de ticalos incat pofta de sange sa fie mai mare decat cea trupeasca. Sa le ucida cu sange rece, si apoi sa planga cu lacrimi amare. Dragostea era pentru el un lucru tabu.
  "Stii, am avut si eu 3 prietene pana acum 2 ani. Insa...au plecat. La al' mare, stii tu. De atunci m-am ferit sa ma mai amestec in treburi din astea. Doar o noapte e mai in regula, si mai sigur."
  Nu avea nici cea mai vaga idee de ce ii spunea toate astea, probabil ca erau acele destainuiri pe care i le faci fara sa vrei unui om pe care abia l-ai intalnit.