Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• Raphael inspecta critic lucratura Julietei si fu multumit. Probabil ca si pe prietenul sau militar il pansa des. Sau in fine, de cate ori il vedea. Incremeni cand ii auzi intrebarea si se mustra in gand pentru nesabuinta de a deschide discutia.
  "Le-am ucis", raspunse simplu, stiind ca se condamna singur, mai ales daca fata era panicoasa si anunta Vrajustitia.
  "Nu am vrut s-o fac, insa asta nu ma scuza. Nu e ca si cum le-as lovi din greseala sau ceva, insa in acele momente nu eram prea constient. Nu eram beat, insa...exista momente...cand dragostea mea se transforma. Nu le-am atins niciodata in mod brutal sau violent. Dar s-a intamplat. Acum ma cauta Vrajustitia din Germania si din Franta, asa ca da-i drumul, poti sa-i anunti, din moment ce am un picior olog si nu pot pleca"
  Se intreba ce anume avea ea sa faca, si daca asa urma sa sfarseasca. Daca avea sa-si mai gaseasca vreodata fratele, si daca avea sa mai vada lumina soarelui pe pielea palida. Totusi, totul depindea acum de o simpla straina, care desi il ajutase, bandajandu-l, putea sa-l denunte oricand, pentru propria sigurata.