I may be bad but I'm perfectly good at it

[Louis Ausländer]

• Nu prea putea numi casa locul in care traia. Era mai mult decat murdar. Opusul a tot ceea ce insemna uman. Uitase sa mai mearga si pe acasa. Era un vagabond. Era mai caine decat maidanezii ce umblau pe strazile intunecoase ale aleii.
  Neincetat cadea o burnita care acoperea trotuarele, sub luminile felinarelor. Purta o piesa rosie de vestimentatie; Isi balansa mana stanga pe cand mergea, iar cea dreapta disparea sub imbracaminte. Era cam obosit, deoarece nu dormise in ultimele douasprezece ore. Inchise pentru o clipa ochii, insa somnul era atat de dulce incat uitase sa-i mai deschida. Se lovi de ceva. Cu siguranta nu era un perete, si nici vreun stalp. Era prea mic pentru un perete si prea mare pentru un stalp. Era cald si scund.
  Deschise numaidecat ochii. Era o silueta scunda in fata lui; putea observa niste suvite castanii in lumina felinarului si niste trasaturi mici, delicate, ca de copila. Louis o apuca de umeri, privind-o pret de mai multe secunde.
  "Este vina mea!"spuse el, cu vocea sa groasa, ce denota putere.