You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

[Ema Snow]

OOC: Te rog sa modifici postul anterior. Fiecare postare RPG trebuie sa aiba cel putin 5 randuri. Incearca sa te axezi putin pe descrierea celor din jur sau chiar pe sentimentele si gandurile personajului tau.

• Ema aproba cu o miscare delicata a capului si ii multumi cu o voce mica. Ezita cateva momente, insa intr-un final inainta incet spre pian. Era o piesa lucrata cu migala. Mana Emei aluneca pe lemnul matasos, intunecat, in timp ce privirea ei analiza dimensiunea clapelor. Se intreba daca era acordat sau nu, dar apoi isi aminti ca, pana la urma, erau in Camera Necesitatii. Daca tanara avusese nevoie de un pian, de ce ar fi avut nevoie de unul dezacordat? Se abtinu sa nu atinga clapele ca de sidef.
  Instinctiv, privirea ei urma un traseu scurt ce infatisa linia melodica de la Fur Elise a lui Beethoven. Mi re mi re mi si re do la. Ema isi scutura brusc capul. Poate ca inebunea. Poate ca pur si simplu tanjea. Dar acum, chiar nu mai conta. Cu cartea strans tinuta in bratul stang, Soimeanca isi intinse mana dreapta intr-un gest simplu si deschis.
  " Eu sunt Ema Snow, apropo."
  Zambi prietenesc. Stia din experienta ca lumea devenea ceva mai deschisa si capata mai mult incredere atunci cand erau implicate zambete.