And then, the cat came back

[Colin Hawkeye Rovson]

That was the perfect plan to infiltrate their enemy’s ranks. Or probably not.
And then, the cat came back

-privat-

• Masa vibra atunci cand Hawkeye isi tranti mainile pe ea, lovindu-si fruntea cateva miimi de secunda mai tarziu. Asta pur si simplu nu functiona. Cine ar fi crezut ca un dezastros la Potiuni nu statea bine nici cu Transfigurarea? Si cum de toate astea erau printre materiile sale preferate? De ce ii era asa de usor sa invete la Istoria Magiei, dar mai avea putin si bubuia peretii castelului la orele de Potiuni? Nu putea sa inteleaga si avea vaga impresie ca nici nu o s-o faca vreodata. Chiar gresise atat de mult incat intreaga natura era impotriva lui? Si peste toate, isi dorea sa fie Vindecator! Avea nevoie de materiile astea, pentru numele lui Merlin!
  Marai, impingand cartea intr-un colt al mesei. Pana la urma, era o adevarata fericire ca era singur in Biblioteca. Si daca tot se nimerise asa, atunci de ce se mai complica cu memorarea enorma a unor vraji de care nici macar nu era sigur ca aveau sa functioneze? Un zambet larg i se intinse pe chip, o sclipire entuziasmata aprinzandu-se in ochii albastri. Se legana in scaun, uitandu-se printre rafturile de carti si asigurandu-se din reflex ca intr-adevar nu era nimeni.
  Hawk isi aduse o mana pe paginile cartii din fata, iar cu cealalta isi lua bagheta. Asta avea sa fie cea mai buna idee pe care o avusese. Si sigur de data asta cineva il va lauda, recunoscandu-i creativitatea. Merlin, e un geniu! Soimeanul incepu sa turuie randurile de cuvinte din carte, atent sa pronunte cat mai bine, cat mai clar. Cand termina vraja, isi inchise ochii, asteptand cu sufletul la gura efectele. Dar nu se intampla nimic. Nu simti nici gadilitura, nici mancarime, nimic. Se simtea perfect normal. Ofta si isi deschise ochii, dezamagit. Asta era un semn clar ca mai trebuia sa lucreze la Transfigurari, altfel…
  Oh, Sfinti Ciorapi de Craciun! Poate ca nu-i reusise, dar categoric o daduse in bara. Probabil ca tocmai marise intreaga lume, din moment ce se uita ca un neghiob la marginea mesei, mult mai larga acum, aflata undeva la douazeci de centimetri deasupra capului sau. Asta era de rau. Asta era de foarte rau. Usa Bibliotecii se deschise, iar Hawk incepu sa se panicheze. Daca vedea cineva ce facuse… Nici macar nu vroia sa se gandeasca.