And then, the cat came back

[Ema Snow]

• Ema privi socata pisica. Putea jura ca ii zambise. De fapt, nu. Ala nu era un zambet pisicesc, ala era un ranjet in toata puterea cuvantului. Un ranjet arogant, colturos, superior, dar un ranjet fara dubiu. Se incrunta spre felina si ofta delicat.
  Se ridica imediat si inchise cartile de pe masa, punandu-le intr-un teanc ordonat in coltul mesei. Oricine facuse asta trebuia sa sufere in chinuri lente. Nu-si dorea cu adevarat asta, desigur. Era doar felul ei de a se descarca pentru grija bolnava ce o purta cartilor in general. Puse cele doua pene langa calimara din coltul stang si se uita nesigura la singurul obiect ce mai ramasese. O bagheta. O apuca imediat o mustrare de gesturi. Nu ar fi trebuit sa stranga cartile. Daca cel care ocupase locul – si probabil si posesorul pisicii – era prin Biblioteca, uitandu-se dupa materiale? Isi musca buza si ramase cu privirea atintita asupra bucatii din lemn matasos. Detaliile confectionarii ii venira in minte fara sa vrea, in timp ce se apucase sa analizeze din reflex. Avea probabil vreo 18-19 centimetri, iar lemnul matasos, cenusiu-negricios, era neted la atingere. Se incrunta iar. Bagheta asta ii era cunoscuta. La naiba, confiscase bagheta asta pentru doua ore, cu atat de multi ani in urma! Era bagheta unui Soimean mult prea energic pentru propria sa sanatate; un Rovson fara doar si poate.
  Realizarea nu facu decat sa o bage si mai mult in ceata, iar tanara se incrunta in timp ce ridica bagheta. Hawkeye nu avea o pisica, dar avea cu siguranta o bufnita. Si oricum, nu se daduse niciodata mare fan al felinelor. Chiar isi amintea ca pustiul ii spusese cu cativa ani in urma ca si-ar dori un catel. Dar asta era tot. Nimic legat de animale cu maniere pisicesti. Ema isi musca buza si se uita lung spre carti. Hawk nu si-ar uita bagheta. Mana i se intinse automat spre cea mai apropiata carte. O deschise si citi printre randuri. Era legata de Transfigurari si posibilitatile prin care se crede ca se ajunge la forme de animag. Ce-i drept, erau ingrozitor de multe teorii si chiar si cateva vraji pentru forme banale. Caini, soareci, broaste, pisici… Pisici! Soimeanca privi in gol, lasand informatia sa se scurga in mintea sa. Se uita inapoi la animalul de pe scaun. Blana neagra si ciufulita, ochii precum cerul si urechile ridicol de mari chiar si pentru o mustacioasa. Toate acestea, alaturi de constructia schelambica a pisicii, erau detalii ce urlau familiariaritate.
  “Hawkeye?!”