And then, the cat came back

[Ema Snow]

• Miorlaitul primit i se paru incredibil de convingator. Si aproape ca Ema nu mai avea vreun dubiu cand venea vorba de identitatea pisicii. O privi nesigura sau, mai bine spus, il privi nesigura. Din toate cele prin care trecuse pana acum, Soimeanca nu s-ar fi asteptat la un Colin pisicesc. Crezuse ca problema se rezolvase odata cu balul de Halloween, dupa ce pustiul se chinuise sa-si dea jos doua urechi plusate. Se amuza sumbru cand realiza ca urechile pe care Hawk le avea acum nu erau asa de usor de dat jos.
  In mijlocul intregului proces de gandire, Ema se intreba daca nu cumva era totul o farsa. Daca nu cumva tot ce vazuse era un plan diabolic al Soimeanului pentru a se razbuna. Privi pisica cum se analizeaza singura si incerca sa-si dea seama de prezenta magiei la mijloc. Poate ca saracul animal era vrajit sau dresat ca sa raspunda conform dorintelor pustiului. Se uita lung la gherutele animalului, incercand sa vada cat de naturale pareau miscarile pentru pisica. Dubiile ei cresteau din ce in ce mai mult si mai ca ii venea sa urle nervoasa numele lui Rovson si o provocare ca sa-l faca sa iasa de oriunde se ascunsese. Parca il si vedea amuzandu-se copios pe seama ei.
  Pisica sari de pe banca si se impiedica. Intr-o gratie complet lipsita din peisaj, se intinse precum placinta pe podea. Ema ofta aproape exasperata. Daca existau dubii inainte, acum erau complet risipite. Numai Hawkeye ar fi reusit sa se impiedice in asemenea momente, inclusiv cu agilitatea pisiceasca de partea lui. Il privi in continuare, observand cum se culege incet de pe jos si inainteaza grijuliu. Se intoarse pentru a se uita la carti, parca asigurandu-se ca inca mai era acolo, apoi inapoi la pisica ce se uita acum intr-un scut bine slefuit.