And then, the cat came back

[Ema Snow]

• Isi dadu ochii peste cap cand vazu cu cat interes isi observa Hawk reflexia. Intotdeauna facea misto de el spunandu-i ca e narcisist, dar de data asta se putea sa aiba dreptate. Copilul asta era prea mandru. Cel putin in anumite momente. Il vazu intorcandu-se si se ocupa sa aiba cea mai dura expresie posibila pe chip. Chiar sa arate ceva mai zdravan decat doar nervi. Furie. Iar asta nu se dovedi prea dificil cand observa zambetul ala tamp de pe chipul lui. Ii venea sa-l pocneasca si sa-l trezeasca la realitate inainte sa-l omoare. Da, era cel mai bine asa.
  Ema observa rapid schimbarea din privirea lui Hawk in timp ce se intoarcea inapoi. Poate ca pustiul se saturase sau poate ca intelesese ca acum nu era cazul pentru astfel de momente. Urma un sir de miorlaituri stridente care o facura pe Ema sa se strambe. Incepea sa se indoiasca de calitatile muzicale ale pustiului. Liniste. Soimeanca se uita in jos la el, asteptand rabdatoare sa vada ce s-a schimbat. Colin parea oarecum intepenit. Dupa un moment scurt, isi relua mieunaturile. Cand termina, Ema ridica o spranceana spre el. Ce primi inapoi era o privire pe care si-ar fi dorit sa nu o inteleaga. Vedea teama crescanda si nedumerire. Simtea acelasi lucru si ea, acum ca informatiile se puneau cap la cap, iar cheia confuziei se profila in mintea ei. Insa refuza cu vehementa sa se gandeasca la raspuns. Il stia prea bine, dar tot refuza sa-l gandeasca.
  Intr-un final, corpul ii ingheta, iar ea se uita blocata la pustiu, realizarea scapand din capcane.
  “ Nu te poti transforma inapoi, nu-i asa?”