And then, the cat came back

[Ema Snow]

• Gandurile ei explodasera in parti diferite, cautand cat de multe solutii era posibil. Poate ca era indicat sa-si caute profesorul de Transfigurari si sa-i ceara ajutorul. Poate ca asa o s-o incaseze toata lumea. Poate ca era mai bine sa caute chiar ea o vraja-intoarsa, citind cu atentie capitolul din cartea folosita de Hawkeye. Poate ca ar trebui sa se foloseasca de notiunile ei din vechea magie pentru a intoarce vraja. Sau poate ca ar trebui sa-l lase pe Colin sa se descurce singur, din moment ce el se bagase in toata povestea asta.
  Aproape ca nici nu-i dadu atentie cand el inca se misca ciudat pe podea. Trebuia sa vina cu o solutie. Trebuia sa vina cu un ‘antidot’. Toata responsabilitatea ei de Ochi-de-Soim si Sef de Casa se sparse asupra ei precum un balon intepat cu un ac. Ar fi trebuit sa aiba grija de idiot. Era elevul ei, pana la urma, iar ea raspundea pentru problemele Soimilor. Si in plus, era micul ei fratior-fiicesc tembel. Avusese grija de copilul asta de cand aterizase la Hogwarts. Iar faptul ca era Soimeanca nu o ajuta deloc. Toata lumea se astepta ca un Ochi-de-Soim sa vina primul cu o solutie inteligenta, fara cusur.
  Un mieunat patetic o trezi din ganduri, iar ea se uita automat la Hawkeye. Acum statea agatat de scaun, aratand de parca avea sa cada in urmatoarea secunda, agatandu-se aiurea de ce putea. Ghearele parura sa cedeze, iar Ema actiona din reflex. Mana ei prinse ceafa animalului, ridicandu-l. Era obisnuita de cand avusese grija de Stirbul, pe vremea cand acesta era pui. Soimeanca se aseza si il depuse pe Hawkeye pe masa. Trase cartea de Transfigurari in fata si ii arunca o privire rapida.
  “ Sa vedem ce facem cu tine…”