And then, the cat came back

[Ema Snow]

• Intregul capitol vorbea de teorii privind animagii. In alte conditii, ar fi fost foarte interesata sa le citeasca si o parte sa le incerce. Singurul lucru care o facea in mintea ei sa se ridice deasupra lui Dawn era faptul ca era animag. Ema se dovedise intotdeauna o bufnita la fel de infumurata precum Artemait, insa ceva mai blanda in comunicarile cu ceilalti. Citi in trecat despre posibilitatea ca animagii sa isi poata citi gandurile in forma animala si despre banuielile privind abilitatea lor de a intelege alte necuvantatoare. Probabil ca asta s-ar fi aplicat perfect daca Hawkeye nu era, pana la urma, om. Insa Soimeanca se convinsese ca doar forma pustiului se schimbase, nu si mintea. Era acelasi Colin Rovson ca intotdeauna. La fel de impiedicat, la fel de incapatanat si categoric, la fel de energic.
  Minutele trecura, pentru o persoana repede, pentru cealalta incet. Ema dadea pagina dupa pagina, simtindu-se asemenea unui burete uscat pe care se picura apa. Insa nimic nu parea relevant. Nimic nu parea sa contina cheia spre schimbarea lui Hawk inapoi in om. Isi musca limba, simtindu-se neputincioasa. Iar apoi le vazu. Insiruite pe un colt al paginii, cuvintele ce aveau sa ii scape de tam-tam. Ema isi lua bagheta, o indrepta spre Hawk si incepu sa turuie. Dar nu se intampla nimic.
  “ Ma tem ca trebuie sa fie spusa de cel care a facut vraja… Dar din moment ce tu nu esti capabil sa le spui…”
  Se cufunda iar in citit.