Cat-astrophe

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi strânse cărţile de pe masa din Sala de Poţiuni. Nu mai voia să stea acolo. Scrisese destul. Voia să iasă, să meargă afară, să se bucure de zăpadă şi de sărbătorile care se apropiau cu repeziciune.
  Ieşi din sala de clasă cu aceaşi repeziciune cu care îşi strânse lucrurile. Avea un zâmbet întipărit pe buze şi era într-o stare neobişnuit de bună.
  Îşi aşeză geanta pe umăr şi îşi verifică buzunarele blugilor ca să se asigure că îşi luase bagheta cu ea.
  Nu ştia ce avusese în ultimul timp, însă fusese complet cu capul în nori şi deja era să îşi piardă bagheta în Camera de Zi de tri ori.
  Simţi cum corpul ei face contact cu ceva material, oase solide ale unui copr străin. Viperina privi persoana din faţa ei, uşor confuză şi cerându-şi scuze din priviri. Nu îi stătea în caracter să fie atât de neatentă.
  Din fericire, persoana nu era chiar atât de străină pe cât credea. O recunoscu pe Ema imediat.
  'Îmi pare rău,' spuse, instinctiv. Observă faptul că şoimiţa avea o pisică în braţe. Zâmbi. Îi plăceau mult animalele. 'Eşti bine ?'