Cat-astrophe

[Ema Snow]

• " Vina mea" reusi Ema sa spuna printre rasuflari imbarligate. " Ma gandeam la altele.."
  Se dadu un pas inapoi si se uita cu ochi mari la persoana din fata ei. Rasufla usurata de indata ce informatia i se imbiba in creier. Categoric, putea sa dea peste persoane complet nepotrivite, in schimb, destinul lasase o Viperina tanara si cu o gandire profunda sa-i iasa in cale.
  " Lexie!" reactiona Soimeanca cu intarziere, afisand brusc un zambet calduros. " Da, sunt bine. De fapt nu. De fapt, da, eu sunt bine, el nu" si arata cu un deget rapid spre pisic.
  In invalmaseala de ganduri din mintea ei, isi facu loc realizarea ca cele doua nu se mai intalnisera de o vreme. Insa lasa gandul sa scape repede. Nu aveau timp de asta acum. Alta data... Orele de Potiuni sau... Stai asa. Potiuni. Potiuni! Asta era! Ochii Emei scanteiara aproape imediat. Poate exista o potiune ce i-ar ajuta.
  " De fapt... Tu cunosti foarte multe lucruri, Lex. Daca ai un moment, un singur momentel, as fi profund recunoscatoare. Stii cumva vreo potiune sau orice altceva care desface vraji de Transfigurare?"
  Se uita la ea, ramanand complet nemiscata. Spuse incet 'imi cer scuze', dar nu se auzi nimic, doar buzele i se miscara pentru a forma cuvintele.