And then, the cat came back

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi roti ochii si scoase cel mai prostesc oftat de care era capabil in forma asta. Aproape ca isi dorea sa treaca cu vederea gluma Emei –sau ce era pana la urma– treaba cu ‘fii motan’. El arata ca un pui jigarit. Cum sa fie motan cand nu l-ar face decat sa arate si mai aiurea? Da, sigur, o pisica ce se crede leu e amuzanta si restul, dar asta era pur si simplu prea de tot. Iar Hawkeye refuza categoric, chiar si pisicesc fiind, sa ii amuze pe ceilalti fara ca el sa se bucure de asta.
  Se uita cu ochi ciudati la Soimeanca, inca asteptand ca ea sa faca ceva. Intr-un fel, se emotiona sa vada carticica veche scrisa in litere antice. Banuia ca avea sa aiba efectul dorit. Asa ca Hawk astepta, nerabdator ca Ema sa gaseasca cuvintele potrivite. I-ar fi placut sa mai invete si el cate ceva, din moment ce cunostintele sale in Magia Veche erau mult prea limitate. Abia stia sa faca putina lumina si eventual sa o modeleze sub forma unei pasari. Ema avea ceva mai multa pricepere la asta. Ea facuse inclusiv un dragonas din lumina si stricase tot farmecul cand il botezase Nigel. Pufni amintindu-si.
  Soimeanca incepu sa vorbeasca, iar Hawk se ridica pe toate cele patru labe. Ochii ii sclipira cu neliniste. In doar cateva secunde, cuvintele murira pe buzele Emei, iar el era la fel de blanos ca inainte. Ii scapa un miorlait nervos si se rasuci in loc, ofticat.