And then, the cat came back

[Ema Snow]

• Crezuse cu adevarat ca Vechea Magie avea sa-l ajute pe Hawk. Ea nu ar fi stiut cum altfel si-ar fi putut rezolva situatia. Insa, chiar si asa, nu se intampla nimic care sa le trezeasca putina speranta.
  Se apuca iar de citit, in ideea ca nu alesese cuvintele potrivite. Verifica de o gramada de ori. Dar nu gasi nimic. Nicio greseala. Poate ca vrajile in genul asta si optiunile Transfigurarii nu mergeau mana in mana. Ema ofta, uitandu-se cu ochi blanzi la Hawkeye.
  “ Ce facem?” intreba pe o voce moale.
  Deja se astepta sa-i raspunda timbrul jos si masculin al pustiului in locul unui miorlait.
  Ofta din nou, tragand alte carti in fata sa, intinzandu-le pe masa si rasfoindu-le la foc automat. Daca ce reusise sa citeasca inainte se dovedise nefolositor, atunci ce avea acum in fata ochilor era de-a dreptul bun de pus pe foc. Ema se intreba daca intr-adevar niciun mare vrajitor al vremii nu se ocupase de studiul unor astfel de transformari. I se parea aiurea. De ce sa faci o vraja pe care nu stii s-o desfaci? Isi puse coatele pe masa si isi prinse capul in maini. Isi inchise ochii, incercand sa gaseasca un strop de liniste in interiorul ei. Avea nevoie de asta ca sa poata gandi logic. Sa poata gasi o solutie. Insa, momentan, nu vedea decat doua posibilitati. Si sincera sa fie, nu stia care i-ar fi convenit lui Colin.