And then, the cat came back

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se culca pe masa, prinzandu-si capul cu labele din fata. Incerca sa nu se gandeasca la faptul ca posibilitatea de a sfarsi ca animal de companie era cat se poate de reala. Nici nu-l mai interesa de faptul ca vedea mai bine ca niciodata, sau de faptul ca auzea inclusiv soarecii ce se grabeau pe langa perete, in spatele rafturilor. Incerca din rasputeri sa nu se concentreze pe aceste detalii. Informatia era pur si simplu prea multa si, in ciuda faptului ca Hawk avea o memorie grozava, acum se simtea suprasaturat. Nu mai vroia nimic din toate astea. Il apuca o mustrare puternica de constinta, gandindu-se ca poate nici nu ar fi trebuit sa inceapa vraja aia. Sau ca macar ar fi fost bine sa se uite inainte daca exista ceva care sa o desfaca. Sau, ma rog, ceva care sa o desfaca atunci cand era spusa de altcineva. Mai avusese ceva sperante cu Magia Veche, dar cand nici aceasta nu-l ‘imbratisase’, se simtea mai mult decat pleostit si fara speranta.
  Auzi intrebarea Emei si scoase enervat un mieunat ofticat. Poate ca nu mai exista nicio cale de scapare. Poate ca avea sa se obisnuiasca cu mancare de pisici pentru tot restul vietii. Intelese pentru prima oara ce insemna cu adevarat aceasta schimbare pentru el. Nu va mai putea canta la chitara, nu va mai putea juca jocuri video, nu o sa mai poata face vraji, nu o sa o mai poata indragi pe Rose asa cum facea inainte. Poate ca va reusi sa stea pe langa prietenii sai. Poate ca Arlin o sa-i dea bucati de mancare de la cina. Poate ca inca va mai primi curcan si poate ca se va gasi cineva care sa-i permita participarea la tot felul de jocuri prostesti. Poate ca o sa se distreze alergand alaturi de Fantine in forma sa de lup sau poate ca Ema, ca si animag, o sa-l ia candva in zbor. Clar, delira.