What? Where am I?

[Berny McNair]

Vrajitorul o privea pe fata din fata lui nedumerit. Si nu pentru ca nu ar fi stiut ce sa raspunda ci pentru faptul ca il enerva la culme ca cineva sa ii spuna "dumneavoastra". Nu era ca si cum ar fi avut o suta de ani. Inca o mai ducea si inca bine. Nu ii placea as se simta batran, pana la urma avea doar douazeci si trei de ani. Nu era chiar in varsta. Iar daca fata plecase acum sapte ani sa studieze la Durmstrang insemna ca are in jur de saptresprezece ani. Pentru a se lamuri o intreba.

"Nu cred ca este nevoie sa mi te adresezi cu 'dumneavoastra'. Pana la urma, care este varsta ta?" zambi vrajitorul jucandu-se cu degetele de la mana. Isi muta mana pe crestetul capului, scaprindandu-l ganditor.
"Aaa..si raspunsul la intrebarea ta. Nu stiu. Viata mea nu a fost una prea spectaculoasa. Pana s-au nascut surorile mele la cinci ani, am fost alintatul casei. Dupa, eu trebuia sa fiu cel care alinta. La scoala imi place sa zic ca am fost un elev silitor si inteligent iar din punct de vedere social, nu am dus lipse."
Bernard zambi iar, reflectand cu mandrie la tineretea lui. Tot timpul a fost o persoana narcisista. Inca de mic se uita mereu in oglinda si isi admira trasaturile fine. Nu ii placea ca sora lui Ada semana cu el, deoarece asta il facea mai putin unic. Insa prin ea, se putea vedea mai usor pe el. Semanau mult dar deloc in acelasi timp.

"Nu te supara, imi poti spune si mie te rog unde ne aflam? Am o problema in privinta orientarii in spatiu. Nu-mi mai aduc aminte sa fi vazut locul asta vreodata." Spuse vrajitorul privind peretii camerei ce-l inconjurau.