Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Vorbea si vorbea si vorbea. Statea pe loc, asteptand neputincios ca fata sa vina spre el. Insa alt element ii atragea atentia, o energie ce nu-i dadea pace si ii ingreuna concentrarea. Trase cu putere aer in piept si isi reincepu sirul de vorbe, incercand sa alunge prezenta ciudata din mintea sa.
  O vedea cu ochii mintii. Aurie si luminoasa, emanand o caldura linistitoare. Gandurile sale o luara anapoda, iar realizarea il lovi. Despre asta ii tot vorbise Ema cu atat de mult timp in urma. Asta era legatura cu fibra pamantului de care fata ii tot vorbise. Lui i se parusera baliverne la momentul respectiv. Abia acum intelegea. Vrajitorii erau fii si fiicele pamantului, ale marii si ale cerului. Precum magia insasi. Iar sfera calda din pieptul sau, ce pulsa precum o a doua inima, era propria lui magie. Magia pe care o vedea acum in spatele pleoapelor, in auriul soarelui. Magia care deveni treptat alb-albastruie, cu valuri concentrate alunecand pe suprafata rotunda. Colin zambi.
  In micul lui moment, gandurile i se pierdusera. Vocea Fantinei il aduse la realitatea ciudata. Incepu iar sa vorbeasca, mai tare, mai in forta, dar cumva la fel de calm ca mai inainte.
  " Sunt aici. Ma auzi. Concentreaza-te, Fanty. Sunt chiar aici."
  Bula de lumina reactiona la cuvintele si emotiile lui, dandu-i tarcoale lente. Pentru o clipa, Hawk se intreba daca tot ce vedea era real sau era doar in imaginatia sa. Insa ii era teama sa-si deschida ochii, fricos sa nu spulbere imaginea.
  " Sunt aici. Sunt chiar aici. Vino!"
  Continua sa vorbeasca, concentrat, in timp ce urmarea cu ochii mintii sfera de lumina. Incepea sa se modifice. Lua o noua forma, vaga la inceput, dar din ce in ce mai gratioasa. Si in curand, Hawk a putut sa il vada. Aripile se deschisera in toata maiestria lor, capul aproape rotund se inalta, iar coada matura aerul. Soimul argintiu isi puse aripile protector in jurul umerilor baiatului, invaluindu-l in caldura si pace.
  ' Te-ai intors' gandi el, zambind bland.
  " Sunt aici, Fantine. Asculta-ma. Sunt aici. Vino"
  Se intelesera din priviri si poate chiar mai putin de atat, caci ei imparteau acelasi suflet. Era aceeasi fericire. Unul o simtea, iar celalalt era format din ea. Baiat si soim. Om si fericire. Patronusul lui reactiona imediat. Isi lua zborul, disparand in intuneric, spre mintea in care Fantine hoinarea. Cu zambetul pe buze, Colin isi relua mantraua.