You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

[Ema Snow]

• Nu zise nimic atunci cand melodia se incheie. In schimb, se multumi sa o priveasca pe Bo miscandu-se. Pe jumatate curioasa, pe jumatate nesigura, ochii ei verzi urmarira mica scena din fata sa. Lucrurile din Camera Necesitatii parea a fi foarte familiare fetei mai tinere. Soimeanca se intreba de ce. Poate... Nu. Daca cineva avea nevoie de toate acele lucruri, avea nevoie de ele in pozitia curenta.
  Realizarea ii topi linistea de pe chip, iar Ema se simti brusc ca o intrusa. Un strain intr-o casa necunoscuta. Sau un musafir mult prea tacut intr-o vizita de curtoazie. Isi musca buza, simtindu-se oarecum derutata. Se intreba daca ce vedea era intr-adevar o replica a camerei lui Bo sau pur si simplu o incapere draga fetei. Putea la fel de bine sa fie camera unei surori mai mari sau a unei verisoare. Poate chiar a cuiva mai in varsta, o mama, o bunica, o matusa. Era sigura de faptul ca era camera unei prezente feminine. Mult prea aranjata si intr-o maniera mult pentru rafinata ca sa-i apartina unui baiat. Nu prea stia cum sa-si manifeste curiozitatea, dar, intr-un final, intreba simplu, gesticuland spre intreaga incapere.
  " Camera de acasa"