Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Daca ar spune ca aceea nu era cea mai ciudata experienta traita vreodata, ar minti. Sincer, nici el nu-si putea explica. Buzele i se miscau in continuare, articuland cuvinte logice si coerente. Aproape ca ii intrasera in reflexul exprimarii, incat nu mai trebuia sa se concentreze atat de mult pe ceea ce spune. Inca simtea podeaua din casa batranei sub el si inca simtea caldura degetelor Cercetasei in mana sa. Intr-un colt al mintii, inca era constient de prezenta batranei ce-l privea cu atentie si grija. Insa, in mod straniu, Hawk era la fel de bine invaluit in senzatii ireale.
  I se parea ca e in trei locuri deodata. In casa de pe strada Hunter, in propria sa minte si in propriul sau intuneric, acolo unde putea efectiv sa-si vada magia, dar si intr-un loc complet nou si strain, lipsit de prea multe elemente. In ultimul plan, era asezat undeva deasupra. Era plin de caldura, protector si autoritar. Vedea, desi imaginea era putin cam prea albastruie - de parca s-ar fi uitat printr-un geam inghetat in Finlanda, capul roscovan al Fantinei. Altceva, un soi de energie ce-l revitaliza, se putea simti undeva in fata Cercetasei, desi el nu era capabil sa o vada.
  Nu putea sa-si explice. Pentru ca era atat de multe lucruri in acelasi timp. Mana sa era goala, insa simtea palma fetei, dar cumva degetele lui erau pene. Picioarele ii erau amortite datorita pozitiei in care se asezase pe podea, insa erau reci in intuneric si cumva calde in spatele Fantinei. Corpul sau era cat se poate de material, insa intunecat in propria minte, emanand lumina patroniala in jurul fetei. Undeva la mijloc, Colin refuza sa se mai gandeasca la toata povestea asta. Era brusc multumit cu faptul ca exista si nu mai conta incotro era constientul sau.
  Ceva se starni in interiorul sau, magia agitandu-se spre suprafata, clocotind sub piele, in sange si in carne. Cuvintele ce il insotisera pretutindeni asemenea unui zgomot de fundal murira pe buzele sale, lasandu-l doar sa ia o gura zdravana de aer pentru a elibera un urlet disperat.
  " Fantine!"