You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

[Deborah Petrova]

- E camera in care am crescut pana la 12 ani, apoi am impartit camera cu sora mea mai mare, raspunde simplu Bo, zambind mai larg. Se departa de oglinda si se aseza pe pervaz. Mereu cand statea acolo isi scria in jurnal. Inca il mai avea, dar nu mai scria in el, nu-i mai facea placere, pur si simplu renuntase la acest obicei. Privi spre imprejurimile de afara care evident nu coincideau cu cele pe care le-ar fi vazut daca ar fi fost intr-adevar in camera de care se atasase asa mult, dar de care fusese nevoita sa se desparta.
- Suntem cumva in aceeasi casa? intreba castania nesigura, caci inca nu se acomodase si nu-si cunostea colegii. Nu cunostea defapt pe nimeni, Bo nici cand fusese mica nu era genul de copil care sa se duca la altul si sa-l intrebe "vrei sa fim prieteni?" asa cum se intampla cu majoritatea copiilor mici. Ea era mai retrasa, mai rezervata, mai pierduta in lumea sa in care nimeni nu putea sa intre din cauza barierei pe care tanara o creease.