Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• I se parea ca inima ii e prea mare pentru noul piept. Sau poate ca erau de vina urechile... Indiferent de situatie, o auzea prea tare. Deranjant de tare. Enervant de tare. Isi scutura capul, incercand sa gandeasca limpede si sa se concentreze pe ce era important. Chiar isi inchise ochii, pentru a nu avea parte de distrageri.
  Cand ii redeschise, intampina chipul bland al lui Lexie. Uita complet cine era, ce era si ce trebuia sa faca. Capul sau se duse automat spre degetele Viperinei, rasucindu-se usor in mangaiere. Merlin, asta era tare placut! Un sunet vibrand i se ridica din gat si isi inchise iar ochii, bucurandu-se de micul moment. Moment ce nu dura prea mult, caci constientul interveni, iar mintea sa, inca umana, isi relua pozitiile. Incremeni, realizand ceea ce tocmai facuse. Sfinti Ciorapi de Craciun! Tocmai... tocmai torsese. Casca ochii, mai mult decat ingrozit de realizare.
  Isi intoarse automat privirea spre Lexie si nu mai conta nimic in afara de capacelul pe care ea il tinea in mana. Lichidul ii aluneca pe gat, insa gustul ramase imprimat in mintea sa. Se revolta pana cand cel mai mic fir de blana posibil se ridica ca reactie la dezgust. Spatele i se arcui si isi scoase limba, incercand sa scape de amarala din gura sa.
  " E groaaaznic! Cum de nu pune nimeni putin zahar in chestiile astea?" intreba pe o voce cu o octava mai inalta decat cea normala.
  Sari pe masa si se uita cu tupeu la cele doua, inainte sa realizeze ca niciun mieunat nu-i insotise cuvintele rostite clar in minte.