Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• In ciuda tuturor lucrurilor luminoase pe care le vedea in minte, in forma ciudata din spatele celeilalte forme ciudate ce reprezenta sufletul fetei, Hawkeye simtea panica ridicandu-i-se in gat. Cumva, stia ca in realitate respiratiile i se accelerasera. Insa nu asta conta acum. Se concentra pe lucrurile ce-l inconjurau, in toate cele trei planuri de care era constient, dar nimic nu-i atragea atentia. Doar negativismul ce crestea rapid, fortandu-i inima sa bata, iar adrenalina sa intre in sistem. Nici nu mai acorda importanta felului ciudat in care isi vedea propriul trup atunci cand urmase energia Fantinei inapoi in casa. In schimb, privirea ii aluneca prin incapere, cautand sursa pericolului.
  " Colin, am ajuns!"
  Cuvintele il trezira cumva la realitate. Isi intoarse automat capul spre fotoliul in care statea fata si ii scapa un sunet jos din gat atunci cand se observa pe sine. Aproape in intregime relaxat, umerii sai picasera putin, facandu-l sa para oarecum cocosat. In schimb, la cuvintele Fantinei, ochii i se deschisesera imediat. Intreaga imagine i se paru sinistra. Ochii albastri precum cerul erau complet goi, privind nefocalizati in departare. Nu era nicio scanteie de viata in ei, doar banalul natural. Nimic care sa-l faca sa creada ca intr-adevar traia - cu exceptia ridicarii si caderii treptate a pieptului sau in timp ce respira. Chiar i se parea ca albastrul devine treptat gri, inchizandu-se in lipsa unei picaturi de suflet.
  " Fantine, du-te! Trebuie sa intri inapoi in corp acum. Hai!" spuse grabit, desi nu-si vazu buzele miscandu-se si nici nu auzi cuvintele reverberand intre peretii camerei.
  Toate legaturile se rupsera brusc. Soimul argintiu disparu odata cu vederea din exterior, iar sfera calda de magie se intoarse, facandu-si prezenta abia simtita undeva in interiorul pieptului sau. Colin trase cu putere aer, umplandu-si plamanii in nestire, in timp ce privirea i se focaliza iar in interiorul incaperii, asa cum trebuia. Perspectiva era cea veche, atat de simpla si atat de sigura incat il bucura. Era din nou asezat turceste langa fotoliu. Se uita spre Fantine, dar nu apuca sa mai faca ceva. Mana sa aluneca de pe degetele ei in timp ce el cazu pe spate, simtindu-se brusc rupt de realitate.
  Nu mai stiu nimic din ce s-a intamplat; era doar vag constient ca poate isi pocnise capul cand picase. In schimb, intampina intunericul inconstientei cu bratele deschise.