The Longest Journey

[Ema Snow]

The Longest Journey

• Curtea interioara i se parea incredibil de pustie pentru acel sezon si pentru acea ora. Abia vedea cate un chip, purtat de picioruse rapide spre usile mari si grele ale Hogwarts-ului. I se parea putin lipsit de inflacarare... Si sincer, oricine avea nevoie de asa ceva cand ti se scufunda piciorul in zapada. Asa cum se intampla acum. Ema isi ridica privirea spre cerul de un cenusiu diafan si urmari o vreme cum ninge. O ninsoare calma, blanda, linistita. Prea multa liniste in jur.
  Incepu sa-si croiasca drum, pasind usor si bucurandu-se de sunetul pe care il facea zapada sub talpile ei. Ii fusese dor de scartaitul ala, desi nu era mare fana a acelui sunet. Se uita inapoi, vazandu-si urmele facute in zapada si zonele mici in care neaua fusese maturata usor de pelerina ei. Zambi si facu pasi mici, luand directii diferite la fiecare cateva secunde. Se simtea ca un copil mic, insa nu mai conta pentru moment. Pur si simplu era bine uneori sa uiti de orice altceva si sa-i dai frau imaginatiei. Se dadu intr-o parte si isi evalua 'desenul'. Ar fi trebuit sa fie o bufnita, desi Ema trebuia sa recunoasca faptul ca arata cam deformat.
  Capul i se ridica, iar privirea i se intoarse in directia noului sunet. Observa silueta din apropiere si se intreba vag de ce nu-si daduse seama ca nu era singura mai devreme. Rosind usor, Soimeanca zambi.
  " Hei, Bo!"