The words that became reality

[Ema Snow]

• Ema se incrunta delicat, gandindu-se daca tot felul acela de a vorbi era un fel de 'stiu-dar-nu-stiu-stiu-dar-nu-spun'. Asta nu avu alt rezultat decat sa o faca si mai curioasa.
  Clipi derutata, observand rapiditatea si naturaletea cu care barbatul a schimbat subiectul. Ii lua cateva secunde sa raspunda, mintea ei reluand iar si iar cuvintele, asigurandu-se ca prinsese mesajul corect.
  " Ar fi extraordinar" murmura si ea.
  Se uita rapid spre James, zambindu-i usor, apoi inapoi spre barbat, privindu-l cu un soi de fascinatie. Inca nu stia cine era acest strain, insa, atata timp cat avea ceva de spus, ea era dispusa sa-l asculte.
  Soimeanca se uita in jur, cautand ceva ce ar putea fi folositor. Zari un scaun intr-un colt si isi ridica bagheta, aducandu-l dintr-o miscare a incheieturii langa barbat.
  " Va rog" gesticula incet spre scaun, poftindu-l sa se aseze.
  Isi intinse mana si lua panza subtire asezata peste un raft, intinzand-o pe jos cat de ordonat putea. Se aseza repede, facandu-i loc baiatului si prinzandu-si genunchii cu bratele.