Crystal hearts

[Jimmy B. Tenevi]

Si iarasi este frig, si iarasi lumea-i plina de pesimism, si doar el singurul merge pe drum cintind ca un scapat dintre nebuni. Jimmy. Jimmy, cum de ai ramas in tara asta plina de negativism si nu ai plecat in Hawai de sarbatori? Mereu visase ca sa plece undeva la caldura atunci cind toti amicii lui vor sta si vor ingheta de frig prin apartamente. Cu toate ca era un ger sprinten pe afara nu prea arata pregatit de iarna baiatul. Geaca era decheiata de fular nici pomina, capul in bataia gerului, macar isi luase incaltamintea potrivita.

Cu catile pe cap, mergea singurel pe drum si ar fi vrut ca cineva sa sinta tot ce simte el acum. Da ii lipsea timpitul acela care-i facea viata mai colorata iarna si in alte anotimpuri. Se bateau cu bulgari exact ca si copii cei mici, se tolaneau in zapada se mai si bateau, se duceau pe lac si faceau a crape gheata sub picioare, se trageau unul pe altul in apa, o data avea sa-l omoare caci il tinuse prea mult sub gheata. Ce vremuri bune erau, chiar si atunci cind el deja nu mai era singur tot se distrau impreuna. Ca si doi frati facuti de niste parinti nu prea intregi la minte.

Chiar ii era putin trist si nici chiar sutele de fete de prin preajama lui nu-l puteau consola, nu aveau ele cum sa-l inlocuiasca pe celalat nebun cu ochii albastri. Nici o data nu-l intelesese, dar nici nu o sa-l inteleaga. De ce si-a lasat prietena cind era atit de fericit, de ce a renuntat la libertate si viata usoara, de ce are doua diplome de studii superioare si cum le-a obtinut? Probabil ca nici o data nu avea sa priceapa ce-i in capul lui.