Wrong page.

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi deschise cartea, paginile fâlfâind plăcut în faţa ei. Avea nevoie de o seară de relaxare în faţa unei cărţi. Nu mai avusese parte de aşa ceva de mult timp. Cu toate astea, gândurile ei hoinăreau aiurea şi cuvintele nu se legau de creierul său.
  Se simţea incredibil de împlinită. Ajunul Crăciunului trecuse până la urmă într-o manieră plăcută, Lexie alăturându-li-se elevilor rămaşi în Pivniţa Viperinilor cu nu prea mare tragere de inimă. Sincer, i se părea destul de trist că rămase la castel şi când îşi dădea seama că într-adevăr nu avea pe nimeni cu care să îşi petreacă sărbătorile, aproape că se deprima.
  Cu toate astea, Seara de Crăciun trecuse frumos, în linişte şi pace şi cadourile fură pe gustul fiecăruia. Se bucurase de compania unora dintre bunii ei prieteni de la castel, aşa că se simţea bine. Acum avea nevoie doar de repaus. Atât fizic cât şi mintal.
  Însă se părea că mintea ei nu reuşea să facă nicio pauză. Pentru că, chiar şi atunci când nu avea un lucru concret la care să se gândească, nu renunţa şi hoinărea aiurea, de obicei admirând mărimea camerei sau numărul de persoane rămase la castel.
  Lexie îşi scutură capul ca pentru sine, încercând să se concentreze asupra propoziţiei pe care o citise deja de vreo şase ori fără să o înţeleagă când o bufnitură îi zgudui întrega fiinţă. Îşi ridică din instinct privirea. O fată avea probleme cu extrasul cărţilor de pe raft. ERa sigură că dacă o vedea bibliotecara nu va fi prea blândă. Viperina se ridică de la loc şi imediat fu lângă fată.
  Îşi flutură bagheta şi cărţile de pe ea se aşezară înapoi pe rafturi, la locurile ei.
  Bibliotecara îşi scoase nasul ascuţit de după un dulap şi le privi destul de nervoasă.
  'Ce se petrece?' întrebă, pe un ton dur.
  'Fata e cu mine,' explică Lexie. Ştia că postul ei o ajuta mereu în acel gen de situaţii şi mai ştia şi că, dacă nu s-ar fi implicat, necunoscuta ar fi primit detenţie. Cunoştea prea bine blestemul stângăciei, ea însăşi fiind extrem de împiedicată, aşa că preferă să îi ia partea. Nu era corect să fie pedepsită pentru asta.
  Bibliotecara se îndepărtă de ele nu prea mulţumită şi Lexie se întoarse spre elevă, ajutând-o să se ridice.
  'Sunt Lexie,' se prezentă ea cu un zâmbet.