King and Lionheart.

[Ema Snow]

• Era brusc linistita, desi simtea ca fierbe. Insa ii placea. Daca era sa-si petreaca toata viata intr-o astfel de stare, ar fi fost multumita. Se simtea completa cand statea langa William. De parca erau doua jumatati ale aceleiasi monede. Si poate ca, fara sa mai existe dubii, chiar asta erau. Zambi fericita cu mica ei revelatie. In schimb, rosii pana la urechi cand primi buchetul de trandafiri. Mamei Emei ii scapa un chicot, insa se retrase politicos cativa pasi.
  Soimeanca isi ridica privirea, grabita sa-i intalneasca ochii. Ochii... Ochii aceia ii vedea in fiecare zi in mintea ei. Era privirea ce o conducea in siguranta, scapand-o de cosmaruri noaptea, spre bratele calde si protectoare unde stia ca avea sa-si gaseasca linistea. Pentru ca nu era nimic mai important in lume decat el. Intelese intrebarea nerostita din ochii sai si ii zambi, strangandu-i delicat degetele. Ema isi clatina incet capul. Nu, Dawn nu era acum acasa, desi nu ar fi surprins-o ca sora ei sa intre imediat pe usa. Cand venea vorba de Dawn, nimic nu mai era normal.
  Vazu mana tatalui ei gasindu-si un loc stabil pe umarul lui Will. Desigur ca trebuia sa fie umarul indreptat spre Ema! Tanara profita de micul moment pentru a-l elibera pe scumpul sau de celalalt buchet de flori. Presupuse ca pana la urma nu era pentru domnul Snow. Zambi la gandul asta.
  " William Knight! O onoare! Bine ai venit!" bubui vocea tatalui ei, iar Ema se abtinu sa nu-si dea ochii peste cap.
  Ii stranse la randul ei mana lui Will, zambind asigurator.
  " Cred ca ar fi indicat sa mergem inauntru, nu?" intreba ea pe o voce mica. " Nu e frumos sa stam in hol"