California dreams

[Deborah Petrova]

Bo zambeste vag, dar sincer si ii prinde usor mana, dupa care si-o retrage finut. Nu vrusese sa atraga atentia, dar era mai bine ca socializa si nu statea singura ca vreo slabatica prin vreun colt, vorbind ca o nebuna cu alter-ego-ul ei. Cu toate ca trebuia sa recunoasca - ar fi fost o imagine inedita si probabil extrem de amuzanta.
- Mm, da, sunt destul de noua pe aici, destul de greu de observat presupun pentru ca nu cunosc pe aproape nimeni, ridica ea usor din umeri, n-o deranja asa de mult acest lucru, avea timp sa ii cunoasca si pe altii. Bo, mai sopti, apoi isi aduse aminte ca nimeni, dar nimeni nu se prindea din prima ca asta e porecla ei si nu o interjectie stupida cu care ar fi vrut sa-i sperie. De la Deborah Petrova. Si sunt la Ochi-de-Soim, incheie ea, zambetul sau parca fiind mai vizibil acum.