The Longest Journey

[Ema Snow]

• Ema ii zambi. Era destul de relaxata sa afle ca lucrurile mergeau relativ bine.
  " Sa presupun ca lucrurile devin din ce in ce mai usoare, atunci" murmura incet, afisand un zambet larg si amuzat. " Eu? Hmm... Nu cred ca s-a intamplat ceva deosebit prin ultima vreme..."
  Privi meditativ orizontul. Poate ca ala nu fusese cel mai bun raspuns. Pana la urma, existase o mica problema cu un Soimean prins in trup de pisica si fusesera discutii privind metodele de acces in Turn. Insa, exceptand aceste cazuri rezolvate, nu se petrecuse nimic deosebit. Spre uimirea ei, se decise brusc asupra unor detalii total neimportante.
  " Stii cum e acum... Ocupat cu teme ca sa iti organizezi cat mai bine timpul, ultimele griji de iarna si tot felul de nimicuri"
  Isi ridica picioarele, rezemandu-si calcaiele de marginea bancutei, in asa fel incat sa-si poata prinde genunchii cu mainile.
  " Si, te duci acasa in vacanta?" intreba nonsalant.
  Cuvintele nici macar nu isi golira ecourile in mintea ei atunci cand doua pocnituri rasunara peste domenii. Isi ridica din reflex capul, uitandu-se incet inapoi spre Bo.