Cat-astrophe

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi lasa capul intr-o parte, recunoscand faptul ca ala era intr-adevar un plan bun. Si oricum, Biblioteca fusese goala atunci cand el facuse vraja, asa cum fusese cu mult timp inainte ca Hawkeye sa se decida asupra faptei. Numai Ema intrase, ceva mai tarziu dupa marele eveniment.
  Le lasa sa vorbeasca, multumindu-se in schimb sa arate cat de indignat putea in forma asta. Chiar observa privirea de avertisment a Emei si scoase limba la ea, cat mai uracios posibil. Stia ca nu are vreun drept sa fie asa acru, insa pur si simplu obosise. Devenise enervant sa auda vantul ce lovea crengile de afara si sfaraitul lumanarilor ce ardeau incet. Ofta, intinzandu-se pisiceste pe masa si punandu-si capul pe labe. Cu ochii pe jumatate inchisi, isi muta privirea spre Lexie.
  O vreme nu spuse nimic, gandindu-se haihui la tot ce se intamplase in ultimele doua ore. Recunostea ca i-ar fi placut o poza. Probabil ca o sa-l puna pe fratele sau mai mic sa-i faca un desen... Sau poate ca nu. Era mai bine sa nu mai afle si Freddie de asta. Cine stie ce razbunare o sa trebuiasca vreodata sa coaca?
  " Lexie?" intreba el moale, ridicandu-si usor capul pentru a o vedea cum trebuie. " Imi pare rau... Sincer. Si multumesc... Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu dadeam peste tine" vorbi cu o voce jigarita si cam lipsita de volum.
  Incerca sa zambeasca, desi era constient ca o sa arate ciudat. Parca emotionat de propriul sau moment, isi lasa iar capul pe labe. Oh, Merlin, poate ca pisicile erau de felul lor mult prea sentimentale!