Tired

[Georgia Harris]

Obosise. Dupa o zi in care cercetase coridoarele Hogwarts-ului fara scop si fara destinatie, fara a se gandi la ceva precis, in sfarsit obosise. Petrecuse ore bune cautand doar linistea si singuratatea, care acum ii rasunau in urechii si in suflet, de care acum era atat de satula... Se intamplasera atatea lucruri in ultima vreme... Era atat de confuza si mai ales atat de obosita.
Privea absenta pe fereastra. Intunericul punea treptat stapanire asupra domeniului. Coridorul se umplu incet de o ceata neagra din ce in ce mai densa, ca si cum inserarea ar fi arucat un voal indoliat peste Hogwarts. Tortele se aprinsera intr'un sfarsit si cateva cioburi de lumina taiau negrul dintre peretii castelului, in seara aceea mai intunecati ca niciodata.
Georgya se gandea ca sosise momentul sa se intoarca in Turn. Ryan era probabil ingrijorat, fata lipsise aproape toata ziua. In plus, era sambata seara. In fiecare miercuri si sambata ii trimitea cate o bufnita Dayanei in care ii povestea ce se mai intamplase. Ce mult si-ar fi dorit ca prietena sa sa fie la Hogwarts... Si Dayana isi dorea, dar dorinta celor doua fete era doar o lumanare aprinsa, singura sursa de lumina, intr-o primbare nocturna prin Padurea Interzisa in timpul unei furtuni. De parca Beauxbatons, era o scoala de magie mai buna ca Hogwarts... dar cateodata, a incerca sa le explici parintilor ceva este ca si cum ai incerca sa ii explici unui copil de cinci ani ca nu poti sa ii cumperi matura de jucarie pe care o vrea el.
Fata facu doi pasi, indreptandu-se spre Turnul Cercetasilor, dar fara vreun motiv se intoarse la fereasta. Continua sa priveasca intunericul. Gandurile ii zburara tot mai departe... atat de departe incat de acolo nu se mai vedeau nici Castelul, nici muntii de teme pe care ii avea, nici albul zapezii de afara, nici intunecimea zidurilor reci si nici chiar coridorul pustiu, cufundat intr-o lumina galbuie.

(Eu si Colin.)