stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• " Nu e niciun prieten. Cel putin, nu unul ranit"
  Cuvintele i se parura dure si pocite, insa informatia patrunse in scoarta cerebrala. Ingrozitor de lent, daca era sa se autoevalueze. O minunatie de plasa, iar el nu se prinsese inainte sa se duca frumusel in ea.
  Colin scoase un sunet jos din gat, enervat la culme. Frustrat pe propria neatentie si furios pe cel care ii adusese aici. Se rasuci pe calcaie, intampinandu-l pe barbatul necunoscut. Intreaga postura a Soimeanului se schimba. Umerii se miscara inapoi, intr-o incercare inconstienta de a parea impunator. Privirea albastra i se oteli, cautand automat un punct sensibil in ochii rivalului. Un punct de care sa se foloseasca si sa striveasca cu toata puterea sa. Pe jumatate din reflex, pe jumatate datorita faptului ca asa era probabil cuviincios, facu cativa pasi in laterala, pozitionandu-se cumva in fata Ninei.
  " Ce vrei?" intreba printre dinti, scotandu-si imediat bagheta.
  Vocea ii devenise intr-o secunda rece si distanta. Si nu ca ar fi avut o parere incredibila despre sine, insa simtea timbrul jos aproape vibrand in interiorul gatului sau, picurand pericol si manie in glas. Era ceva necaracteristic lui. Deoarece Hawkeye nu fusese niciodata letal. Si categoric nu era genul tare-si-dur-salvator-al-lumii. Insa putea sa creeze aparente. Si ii era usor, stiind ca lupta pentru ceea ce pretuia.