Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Daca ar fi fost un anotimp ar fi fost iarna.Necatand la focul din ea, focul ce i se contopise cu picaturile de sange si care ii alerga prin vene, la energia sa de copil mic si la delicatetea ei pura, ar fi ales sa fie o zi de iarna.Nu doar ca iubea frigul, senzatie de care nu se putea bucura la fel ca ceilalti si care ramasese un vis al ei, dar ura focul acela salbatic ce o frigea pana la inima cateodata, dar care o inzestarse cu atea calitati.Iubea fulgii si era inebunita dupa mirosul lor.Un parfum proaspat pe care il asocia culorii albe, pur si limpede.Nu stia daca ceilalti muritori pot simti mirosul acela incredibil, insa era multumita ca macar se putea bucura de iluzia mirosului daca nu de atingerea lor, care se transforma de fiecare data intr-o disparitie neasteptata.Fierbinteala pielii sali ii inghitea la cea mai miac atingere.Credea ca mirosul lor e asemanator celui al frigului si se amagea cu o iluzie cat de mica a senzatie mult dorite de racoare. Ar fi fost iarna, anume iarna, fiindca frigul din sufletul ei, singuratatea care-i era o umbra si retragerea aceea de tot ce apartinea vietii dulci si fragede o transforma intr-o regina a iernii, o regina a disperarii.

Briza aceea de caldura oarba ce i-o aduse Colin cu cateva luni in urma, la prima lor intalnire se evapora tot mai repede si sigur, incat sufletul ei incepu sa danseze de rand cu primii fulgi a-i iernii, intr-o bezna surda, nuda si rece, dureros de rece.Pe sufletul ei se asternu un strat de gheata, insa crusta ce ii acoperea carnea ramase la fel de fierbinte.
Cum putea ea sa vorbeasca de suflet si trup ca un tot intreg cand ele erau bucatite si instrainate, in sensul cel mai direct!"Pe masura ce inaintezi in emotie te apropii de sfarsitul ei, nimic nu te mai poate salva, nu exista decat frmuseti trecatoare" isi aminti ea o vorba veche ce incepuse sa o doara si sa o intunice tot mai mult in disperare.
Statea in mijlocul unui univers strain si pustiu, in care nu isi simtea rostul.Era ca o fantoma ce se lasase asupra unui oras adormit.O fantoma nedorita de nimeni... un intrus!
Cand Colin se ridica de pe podea, intr-un mod degajat, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, in Fantine se trezi parca o noua forta daruitoare de viata!Se napusti asupra lui, fara a o mai da importanta faptului ca nu era decat un nor de praf straveziu, aproape neobservabil.Contactul fi neobisnuit, ca o reincarnare.Isi simtea pieptul tare, la fel ca si mainile,care se napustisera inainte.Era o senzatie pe care nu o mai traise pana atunci, asemanatoare cu momentul in care ti-ai baga degetele intr-o budinca gelatinoasa abia scoasa din frigider.
Se producea o conexiune, una ireal de frumoasa.Una care nu era realizabila cu corpul ei si cu un corp strain.Se gandi ca poate nu era atat de strain pe cat parea, era corpul cu sufletu ce ii dadea speranta, cel pe care il iubea la infinit si langa care ar fi vrut sa traiasca o eternitate.