In a completely sane world, madness is the only freedom!

[Christopher D. Blaise]

Calcă atent pe iarba deasă și moale, zâmbetul jucăuș încă fiind prezent pe chipul său palid.
- În sfârșit! rostește mulțumit Damien, răsuflând totodată ușurat și întinde brațele în aer. Iubea să facă asta ori de câte ori i se ivea ocazia și sentiment mai superb ca acesta, în opinia lui, nu găsea. Se lasă ușor pe spate, fără să-i mai pese de consecințe și privește visător în acele clipe de liniște, cerul atât de albastru și norii albi și pufoși. Gândurile sale se amestecau una cu alta, fără să aibă un rezultat, fără să-i aibă un sfârșit și fără să aibă un anume sens - dorea să se detașeze de tot, dacă avea șansa. Trage aer adânc în piept și se ridică ușor în coate, irișii cafenii rotindu-se de jur-împrejurul Stadionului. Se opresc imediat asupra unei prezențe feminine, iar Damien zâmbește dulce în colțul gurii, luând poziția turcească pe iarba verde. Părea un copilaș de câțiva anișor în acele momente, dar nu-l mai interesa cum arăta și ceea ce dădea impresia.
- Bună dimineața! salută plin de voioșie, ceva ce era într-adevăr era surprinzător la Damien Christopher, căci din cauza problemelor sale personale era în mare parte un tip serios, tăcut și mereu analizând persoanele și situația, în amănunt.

OOC: îmi pare atât de rău că nu am mai postat de atâta vreme x_x promit să mă revanșez..