don't let the fear of falling keep you from flying

[Mark Wilson]

• Mark oftă, odihnindu-şi mâinile pe talia fetei. Ştia că va răspunde asta. Agnes nu dădea înapoi de la nimic absolut.
  Se aplecă uşor şi îşi lipi buzele de urechea fetei.
  "Te voi duce cu mine, mica mea Agnes," îi şopti el uşor şi lin, ca un câtec. "Îţi voi arăta Ţara Minunilor şi o să mă pierd cu tine în ea."
  
  Zâmbi uşor şi se îndreptă uşor, vrând să o privească în ochi.
  "Trei săptămâni în casa mea din Wilminghton, împreună cu soarele şi oceanul nesfârşit."
  Era nerăbdător. Voia să o ia acum în braţe şi să fugă cu ea acasă, să-i povestească zi şi noapte de copilăria lui, de efortul pe care îl depuse construindu-şi casa, de părinţii lui, de modul în care rămăsese orfan... voia să-i spună totul şi Agnes să fie fericită şi să râdă cu râsul ei angelic şi să-şi dea părul la o parte prin acel gest atât de specific încât fiecare minut în care se gândise la el duruse.
  
  Avea să o facă fericită din nou, măcar pentru cele trei săptămâni de pauză.